Tristețea la noi a fost faptul că de fiecare dată cercetările au pornit ca și cum terenul ar fi virgin.
Nimeni nu știe nimic și o luăm de la capăt.
Există o arhivă notată, identificată.
Să aibă acces toată lumea și să plece de acolo.
Dacă găsește aici, bine. Dacă nu, să meargă mai departe.
Dar să nu o ia de la capăt.
[dr. istoric artă Cezara MUCENIC]
De la începutul proiectului, am avut parte de sprijinul doamnei Cezara Mucenic pentru accesul la informația pe care dumneaei a colectat-o într-un interval de peste 30 de ani în care a făcut cercetare la Arhivele Naționale – Direcția Municipiului București – perioada de studiu vizată fiind cuprinsă între 1830 – 1960. Împreună cu Asociația Rhabillage, ea își dorea să transmită cumva aceste documente care se aflau la dânsa acasă într-un format fizic fragil, care la un moment dat ar fi riscat să se piardă.
Tot materialul era organizat în plicuri. Noi nu știam câte plicuri, în câte cutii… Practic, am avut de-a face cu o cutie cu surprize. Nici unul dintre noi nu avea experiență în domeniul arhivisticii, sau în domeniul digitizării.
Treptat, am încercat să găsim o metodă proprie nouă și proprie acestui proiect.
Am lucrat cu voluntari de la facultatea de arhitectură. Ei s-au ocupat de o mare parte a procesului de digitizare. Organizam vizite săptămânale, sau ori de câte ori ne puteam coordona împreună cu doamna Mucenic. Astfel recuperam sacoșele cu plicuri, care ulterior erau scanate. Pe măsură ce se scanau, descopeream și noi conținutul acestor documente. Pe de o parte, erau fotografii după planurile originale din arhive. Pe de altă parte, mai erau notițe redactate de mână, sinteze ale conținutului dosarelor originale, în funcție de ce i se părea dânsei mai important, sau ce o interesa la momentul studiului.
După faza de scanare, a urmat cea de-a doua etapă, cea de procesare a informației. Pentru partea de fotografie de documente de arhive, a fost necesară prelucrarea imaginilor. O treabă destul de minuțioasă, dat fiind faptul că fotografiile realizate la o rezoluție mică, erau făcute după planuri originale vechi, poate și de 1-2m. Am căutat să corectăm cât de mult se putea din aceste imagini astfel încât să transmitem cât mai mult din conținutul lor.
În ceea ce privește notele, acestea au fost mai întâi transcrise și ulterior verificate împreună cu doamna Cezara Mucenic, pentru a nu scăpa erori.
Pentru organizarea bazei de date, am păstrat forma inițială a informației, în formatul digital brut, neprelucrat echivalent formatului fizic. Apoi, a fost creat un set nou de materiale prelucrate, în care a fost foarte importantă partea de organizare a documentelor, să avem grijă ca fiecare dintre noi să noteze fișierele, să le redenumească astfel încât să nu existe riscul de a le amesteca, de a le dubla și cel mai important, de a ști în permanență ce reprezintă fiecare în parte, ce atribute are fiecare imagine, din ce plic a fost, ce funcțiune are.
Pentru partea de încărcare online, realizăm o dublură a documentelor prelucrate, făcând distincția între ce este urcat pe site și ce rămâne pentru upload.
Site-ul dedicat proiectului a fost creat în ideea de a fi o platformă prietenoasă și ușor accesibilă. Nu este neapărat un website specific de arhivă, dar nu înseamnă că nu își îndeplinește funcția și rolul de bază de date. ARHIVA cuprinde imaginile prelucrate după planurile originale din arhivă. NOTELE includ atât transcrierile corectate cât și documentele originale scrise de mână. STUDIILE implică o suită de studii istorice dintre cele realizate în perioada post-decembristă. Categoria PLANURI este dedicată fragmentelor de hărți vechi din colecția personală, care au stat la baza diverselor cercetări realizate de-a lungul timpului.
Fiecare document încărcat cuprinde mai multe atribute: anul, funcțiunea, strada sau zona și arhitectul, acolo unde se cunoaște. Astfel, informația poate fi sortată după unul dintre aceste criterii. Spre exemplu, dacă am nevoie să aflu informații despre un anumit program, biserici, in secțiunea ‘cautare’ introduc ‘biserica’ și obțin toate intrările cu acest atribut. Sau mai pot căuta după ani, dacă mă interesează o anumită perioadă, sau, și mai precis, după un nume de stradă.
Ținând cont de istoricul arhivelor bucureștene, care s-au tot mutat, care și-au tot schimbat denumirile și cunoscând ce presupune cercetarea de arhivă în general, prima etapă, deja realizată de doamna Mucenic, are o contribuție extrem de importantă la accesibilizarea unui fond consistent de date.
Prin crearea unei baze de date online, noi am încercat să ducem acest fir mai departe, să dezvoltăm un instrument de lucru util pentru cercetători, pentru arhitecți, pentru studenți la diferite specialități, dar care poate să fie și un simplu site pentru un locuitor al Bucureștiului, curios să descopere ce a fost pe strada lui înainte.
—
arh. Alexandra ARDELEANU – coordonator digitizare arhivă
